Testimoniale

Buna ziua!
Ma adresez d-nei Oltea Serban Parau, stiind ca, daca va credea ca merita, domnia sa va avea amabilitatea sa transmita acest mesaj si d-nului Sebastian Craciun, d-nei Doina Mandru si tuturor persoanelor implicate in acest proiect.
Felicitari pentru Gala si intregul concurs "Drumul spre celebritate"! Va multumesc in numele meu, al copiilor care participa la spectacole de-a lungul concursului, al parintilor copiilor, al profesorilor… intr-un cuvant m-am gandit sa va multumesc din partea intregii societati, din afara societatii muzicale. Si cred ca am pentru ce sa va multumesc, fiindca – sa vedem – ce se intampla acolo?
Copiii vin, doamna directoare Doina Mandru le spune povesti din istorie si arta, cateodata le spune poezii. Apoi un muzician, si – care muzician? -dintre cei mai buni, le prezinta copiilor un instrument muzical, si copiii pot sa puna intrebari. Mai departe, pot sa-si exprime optiunea, ascultand tinerii muzicieni in concurs. Si care tineri concureaza? – din nou, dintre cei mai buni. Unde se intampla toate acestea? – intr-un Palat.
Eu cred sincer ca este lucrul cel mai frumos care se intampla in tara asta.
Si pe langa scopul declarat al concursului -acela de a promova tineri muzicieni talentati si de a forma un nou public de muzica clasica, pe mine si mai mult ma bucura celelalte efecte: Intr-o atmosfera de frumos si reala valoare, in prezenta doamnei Doina Mandru, care cunoaste totul – cum se face ca putem sa stam noi astazi linistiti in Sala Scoartelor sa ascultam un concert- in acest mediu, tineri muzicieni si nemuzicieni se cunosc, invata ca depind unii de altii, invata sa fie impreuna. Astfel incat, in viitor, cand cineva va vrea poate sa le faca rau tuturor sau doar unora dintre ei, sa stie sa recunoasca semnele din timp si sa actioneze impreuna, asa ca sa nu se mai intample grozaviile care s-au intamplat in istorie.
Pentru toate motivele de mai sus, sa stiti ca eu m-am rugat:
Da, Doamne, ca oamenii acestia sa nu renunte!

As vrea sa spun ceva si in legatura cu participarea copiilor cu un anumit procent la desemnarea castigatorului. Pentru asta il chem in ajutor pe Ara Malikian, pe care l-am vazut pe scena Salii Radio, nu il cunosteam, dar bineinteles de-atunci il iubesc. Spune intr-un interviu: "am invatat mult de la copii. S-a intamplat sa incep sa cant pentru copii acum multi ani, si adevarul este ca a fost un "inainte" si "dupa" pentru mine. Unui copil ii canti si doar prvindu-i fata , stii daca ai cantat bine sau nu. Cu persoanele mature nu se intampla asta." (http://www.youtube.com/watch?v=TU2V2maLI4k minutul 10-11 Ara Malikian este foarte expresiv).
Modul direct de a judeca al copiilor poate sa fie un pic dur pentru unii concurenti, care la randul lor unii nu sunt departe de a fi niste copii si care stiu ca ei au studiat de cand sunt pentru a ajunge aici. La una dintre etape am auzit pe cineva spunand "Dar eu termin liceul, facultatea, o sa cant pe scena undeva la Filarmonica sau Ateneu…" vrand sa spuna probabil ca intotdeauna va canta in fata unui public avizat.
Poate a sti sau a nu sti ca asta nu este chiar realitatea, sa faca diferenta intre cel care pierde si cel care trebuie sa castige.
Va multumesc, si inca odata: Cel mai frumos! si Da Doamne sa nu renunte!

Cu drag,
Mihaela Vasile – ascultator al Radio Romania Cultural si spectator cateodata la concursul "Drumul spre celebritate"